miercuri, 27 martie 2024

Au năvălit turcii!

Sub umbrela Erasmus+ 8 cadre didactice și 8 elevi de la 4 școli din Istanbul, Turcia au vizitat Școala Gimnazială ”Ion Creangă” Suceava în perioada 18 – 22 martie 2024. 6 dintre cadrele didactice au realizat activități de job-shadowing: au asistat la lecții diverse la clasele din învățământul primar (ei înșiși fiind învățători), au discutat cu copiii noștri, au studiat metodele aplicate în timpul procesului de predare-învățare, au putut compara sistemul nostru de învățământ cu al lor, au răsfoit manualele și caietele elevilor. Gazdele le-au explicat sistemul de notare, au văzut cum arată un catalog ”fizic” în România. Profesorii din Turcia trebuie să facă un raport despre activitățile desfășurate în România, așa că au notat tot ce au făcut și au văzut. Cei 6 elevi au fost însoțiți de 2 profesori și, la rândul lor, au făcut parte din colectivele de elevi, temporar, timp de o săptămână. Au fost elevii noștri la ore de matematică, fizică, chimie, engleză, educație fizică. Au discutat cu elevii noștri, au împărtășit dorințe, aspirații. În timpul liber, însoțiți de câte 1-2 cadre didactice de la noi au vizitat orașul, Cetatea de Scaun, au fost la Voroneț, muzeul etnografic de la Gura Humorului și parcul Ariniș. A fost o săptămână intensă pentru ei, mai ales că e perioada Ramadanului, astfel încât la sfârșitul zilei erau extenuați și flămânzi. Au fost foarte impresionați de peisaj, știau multe despre Ștefan cel Mare, le-a plăcut orășelul nostru, comparativ cu orașul lor, care este imens și extrem de aglomerat. Cel mai mult le-a plăcut că șoferii respectă regulile de circulație. În ultima seară, elevii turci au cerut să îi mai vadă o dată pe elevii noștri cu care au legat prietenii. Cine a putut veni, pentru că era cam târziu, a fost acolo, au discutat, și-au dat follow pe Instagram, TikTok sau alte rețele sociale, au luat/dat numere de telefon pentru a discuta în continuare pe WhatsApp. O fetiță chiar a plâns că se termină mobilitatea, a zis că vrea să vină la școala noastră să învețe... Și noi, cadrele didactice, am împărtășit câte ceva din viața personală, adrese de e-mail, conturi de Facebook sau Instagram. În aprilie și elevii noștri vor fi în Istanbul pentru 10 zile și se vor revedea. prof. Georgeta Cîmpan, coordonatoarea proiectului

marți, 26 martie 2024

Despre Robert, cu drag, doamna de chimie

Pe Robert l-am cunoscut treptat, încă din clasa a 7a, remarcandu-se prin interesul viu și constant pentru chimie, participând la concursurile de chimie "Lazar Edeleanu" faza județeană și națională, obținând premiile II și III. Înzestrat cu o inteligență sclipitoare, plin de bun-simt, creativ, liniștit și conștiincios, excelează la toate materiile, dar mai ales la științe. Cu toate că trece prin bariera transformării către adolescenta, surprinde prin forța sa mentala care îl ajută să se miște natural și cu ușurință la concursurile și olimpiadele școlare, fără un efort consistent. Anul acesta a obținut premiul I la etapa județeană a Olimpiadei Naționale de Chimie, premiul II la Educație Tehnologica și s-a calificat la Olimpiada de Engleza și Geografie, fazele județene. Repertoriul larg îl ține antrenat iar la lista celor de sus se va mai adauga Olimpiada de Științe. Pregătirea lui Robert pentru Olimpiada de Chimie a fost o experiență inedită pentru mine. A fost mai degrabă o colaborare între mentor și discipol, în care progresul s-a produs în pași mici, dar constanți. A trebuit să personalizez metodele și să le adaptez prezentei generații, mutând de multe ori rezolvarea problemelor și scrierea ecuațiilor reacțiilor chimice in mediul virtual. Sunt sigură că Robert își va împlini visul lui de a participa la Olimpiada Națională de Chimie in anii de liceu și de a ajunge un nume in cercetare. Eu mă voi bucura că am fost parte din parcursul și dezvoltarea lui profesională. Felicit minunata familie care a reușit să il formeze in spiritul adevăratelor valori. Prof. Cuțui Camelia Paraschiva

vineri, 22 martie 2024

TUDOR DAMIAN - olimpic national la istorie

Într-o vreme în care pare că tot mai puțini copii au chef de muncă, fie ea fizică ori intelectuală, încurajați fiind și de tot soiul de „experți” și „specialiști” în psihologia copilului după care copiii n-ar trebui să muncească fizic până pe la 16 ani, iar la școală ar trebui să meargă spre a fi fericiți (și cum să fii fericit dacă trebuie să înveți???), a întâlni un elev, adolescent, mai ales, care să învețe, să citească mai mult decât o face generația lui, să-și exprime liber ideile, să facă prezentări de oameni, fapte, sau idei ca un adult responsabil, să-și argumenteze ideile, să pună întrebări, să răspundă la întrebările colegilor, să găsească cele mai potrivite cuvinte pentru a fi corect înțeles, să se implice în tot soiul de activități extrașcolare etc pare o iluzie, o fata morgana, o speranță sortită eșecului din start. Și totuși, din fericire, încă mai sunt asemenea copii care te fac să te bucuri că ți-ai ales ca profesie „a fi făuritor de oameni.” Cu un asemenea adolescent inteligent și curios am avut privilegiul să lucrez o vreme și asemenea copii mă fac să am, încă, încredere în capacitatea noastră de a ne reinventa, de a ne reseta, de a ieși din mocirla în care, din varii motive, am ajuns. M-am bucurat să aflu că a continuat să iubească istoria și că, așa cum prevăzusem de anul trecut, s-a prezentat la olimpiadă. Și nu a făcut doar un act de prezență, ci, de pe prima poziție a clasamentului județean, s-a calificat la etapa națională a competiției. Felicitări TUDOR DĂMIAN, din clasa a VIII A A! Fii perseverent, cum te știu, citește mult, mult de tot, sistematizează-ți cunoștințele, fă în absolut fiecare zi câte ceva pentru olimpiadă, măcar o oră (știu că programul vă e încărcat, știu, dar mai știu că POȚI!) și vei culege bune roade! Mulțumesc, Daniela Baltaru, colega de catedră care ai preluat clasa la istorie, pentru că i-ai dat aripi! Succes amândurora!

marți, 12 martie 2024

Legende si traditii de martisor -ateliere creative

Primăvara vine cu un alai de sărbători care, în lumea satului, par să se întreacă în a înveseli lumea dornică de lumină și culoare. Că sunt laice ori religioase, aceste sărbători generează bucurie și înflăcărează imaginația, înflorind sufletele asemeni poienilor cu brândușe și ghiocei, ori ramurilor de corcoduș gata să plesnească în floare. Într-o asemenea zi - 7 martie - copiii doamnei învățătoare Liliana Pasat, a IV a C, de la școala noastră, au fost musafirii unui spațiu muzeistic deosebit: Hanul Domnesc din Suceava. Acolo s-au întâlnit cu lumea satului de odinioară, satul acela cu oameni în straie albe, mirosind a brazdă umedă, abia întoarsă de plugul tras de boi, satul acela îmbrăcat în culoare în zilele de Duminică și în sărbători, satul acela în care ne întoarcem cu drag, spre a descoperi și asculta povești incredibile despre oameni și natură, despre oameni și Univers, despre oameni și veșnicie. Au admirat costume populare și au învățat care sunt componentele acestora. Li s-au prezentat meșteșugurile casnice care au îmbrăcat oameni și locuințe. Li s-au spus povești despre primăvară și despre oameni și apoi, cu sufletele încărcate de simboluri și semnificații, au lucrat felicitări pentru mamele lor, punând în micile bijuterii colorate firimituri din gândurile, și inimile, și sufletele lor curate.

luni, 4 martie 2024

Un mărțișor Mendeleev

In apropierea zilei de 1 Martie, ziua școlii patronate spiritual de Nică a lui Ștefan a Petrii Ciubotariul, născut într-un alt 1 martie, elevii noștri ne-au oferit în dar prețioase mărțișoare jucându-se ci tabelul lui Mendeleev: rezultate frumoase la Concursul „Lazar Edeleanu”, o competiție la care se încumetă elevii iubitori de chimie. În acest an, etapa județeană a acestui concurs național a fost organizată de Școala Gimnaziala Nr 1 din Suceava și a adunat atât elevi de la toate școlile gimnaziale din municipiul Suceava, cât și un număr mare de elevi din întregul județ . Subiectele, cu un număr de 30 de itemi, structurați după tipicul itemilor utilizați la admiterea în facultățile de medicină, au implicat cunoștințe aprofundate de chimie, rapiditate în gândire și antrenament în calcul, timpul de lucru fiind de doar două ore. Pentru elevii noștri provocarea a fost cu atât mai mare cu cât, având în vedere faptul că laboratorul de chimie a devenit sală de clasă, iar lucrările de renovare și eficientizare a clădirii s-au prelungit pe parcursul întregului an școlar, nu am avut cum să facem experimentele atât de necesare pregătirii unui asemenea concurs. Mai mult, în clasa a VIII a fiind, copiii s-au concentrat mai ales pe pregătirea specifică în vederea susținerii Evaluării Naționale. În aceste condiții, merită felicitările și prețuirea noastră Robert Lavric, care a obținut premiul lll, cu al patrulea punctaj in clasamentul elevilor de clasa a VIII a , și Alexandra Axinte care a obținut mențiune.
Ei nu sunt la prima realizare în domeniu, în anul școlar anterior, la aceeași etapă a concursului, găzduită la Rădăuți, Alexandra obținând premiul II, Robert și Eusebiu Gabinat premiul III, iar Mădălina Velnic mențiune. Toți sunt colegi de clasă, actualmente a VIII a A.
Dedică acest succes important pentru ei și pentru profesorul coordonator, Camelia Cuțui,, școlii noastre la aniversare.

sâmbătă, 2 martie 2024

Micii viitori mari handbalisti

Cu o sală de sport generoasă, devenită, grație realizărilor membrilor catedrei de Educație fizică și sport, centru national olimpic de pregatire a juniorilor la handbal masculin, școala noastră este o adevărată pepinieră pentru handbalul românesc, numeroși copii fiind fascinați de jocul acesta de forță și inteligență.
Ieri, pe 1 martie, a avut loc în sala de sport a ;colii noastre turneul de minihandbal organizat de CSU din Suceava și AJH Suceava. Cupa 1 martie. CSU a participat cu 2 echipe, în fiecare dintre ele regăsindu-se și micii noștri handbaliști. Mici, dar ambițioși și inimoși! Antrenați de Emi Hutuleac și de Loredana Barbă, copiii (elevi în clasele a IIa, a IIIa, a Iva, mulți dintre ei fiind elevi ai școlii noastre) au luptat cu curaj împotriva echipelor din Iași, Roman, Săveni, Vicov, Lps Suceava.
Deoarece este o competiție cu caracter de festival, meciurile s-au disputat fără scor, în final toți copiii fiind câștigători, acumulând experiență de joc și întărind relațiile de echipă, atât de importante pentru un viitor handbalist de succes.
Au arbitrat componenți ai clubului de handbal CSU din Suceava, Codrin Dascălu, Alex Reuț, Răzvan Rîpă, Alex Focșăneanu, Emi Șerban, primii dintre ei fiind absolvenți ai școlii noastre care marchează, în acest 2024, 30 de ani de existență.

vineri, 1 martie 2024

La multi ani, scoala sufletului meu!

Nu e cea mai tare școală din țară, dar, la începutul anilor 2000, cu peste 3000 de elevi (unele serii au avut câte 16 clase, înrolate de la A la P)m a fost una dintre cele mai mari și nici astăzi, cu cei peste 1600 de copii, nu e departe de acest statut. Nu a fost și nu este ușor de gestionat o asemenea resursă, dar oameni buni, devotați, pentru care școala a fost cealaltă acasă, s-au găsit mereu în colectivul didactic, oameni care au navigat în apele tulburi ale unei tranziții către necunoscut, oameni care au stat de veghe pentru ca nava să țină drumul drept, să nu se scufunde ori să eșueze. Și nava noastră și-a arborat deseori marele pavoaz al unor realizări frumoase, muncite, meritate: premii, mențiuni, premii speciale la diverse olimpiade și concursuri, regionale, naționale și internaționale, fie științifice, culturale ori sportive; poziții fruntașe în ierarhia școlilor din oraș și județ la examenele de capacitate/evaluare națională; grupuri de elevi admiși la cele mai prestigioase licee din oraș și județ, copii pentru care conducerile respectivelor unități școlare ne adresează, în fiecare toamnă, alese aprecieri etc. Foștii noștri elevi, la al căror fundament cultural am contribuit din plin și noi, cadrele didactice ale școlii noastre de cartier, sunt răspândiți în toată lumea, făcând studii aprofundate, susținând teze de doctorat, devenind specialiști în domeniile care i-au atras, lucrând în medii academice care-i prețuiesc și care, prin ei, au șansa să cunoască fața luminoasă, inteligentă, muncitoare, responsabilă a României care încă își caută drumul. Din Statele Unite și Canada în Japonia ți Coreea de Sud, din Portugalia și Spania în Suedia și Finlanda, din Regatul Unit în Italia și Grecia ne vin vești despre copiii peste care au lăsat urme oamenii unei școli care s-a vrut rampă de lansare pentru ei. Nu e cea mai frumoasă școală din lume, dar sufletele care, în cei 30 de ani de viață, s-au împletit cu lumina ce a pătruns prin ochii ei de fereastră, cu fiecare plantă pe care mânuțe de copil le-au sădit într-un spațiu gol și arid inițial, cu fiecare cântec de primăvară și fiecare guruit de guguștiuc poposit pe pervaz, spre bucuria tuturor celor dinăuntru, sufletele acelea care au pătruns în zidurile ei, ca niște Ane nemuritoare, dau strălucire și căldură umană zidurilor ridicate nu mult după Decembrie 1989, înnobilându-le cu mii și mii de visuri și nădejdi. Nu e cea mai comodă școală din țară, dar fiecare zi înseamnă, pentru fiecare dintre cei care îi calcă pragurile, o nouă provocare și noi și noi metode și tehnici de relaționare, astfel încât fiecare dintre partenerii școlari (elevi, profesori, părinți) să aibă siguranța că este ascultat, că este bine înțeles și că e firesc să facă eforturi pentru ca binele comun să fie atins. Nici ținta asta finală nu e ușor de atins, nici calea de parcurs nu e ușoară, dar bucuria și satisfacția finală a lucrului bine făcut netezesc asperitățile, adună forțele și îmblânzesc furiile. N-o fi nici cum sperau unii, nici cum își doreau alții, dar e școala sufletului meu și azi, când se celebrează ziua de naștere a șturlubaticului veșnic copil pe care ni l-am ales drept patron spiritual și marcăm și vârsta școlii - 30 de ani de la înființarea sa, gândul îmi aleargă pe holuri și pe scări, în sălile de clasă și în cancelarie, în bibliotecă și în sala de sport, printre copii și adulți, și se bucură, căci școala în care a gândit și creat, a cântat și jucat, a plâns și a râs, a scris și citit, a încurajat și șters lacrimi, a îndemnat și a certat, a crescut și s-a maturizat a ajuns, iată, la maturitatea necesară continuării navigării către țărmuri tot mai îndepărtate și mai provocatoare. Am dăruit acestei școli aproape 29 de ani din viața mea. Ea, școala, mi-a dăruit mult mai mult. De aceea îndrăznesc să îi urez azi: VIVAT! CRESCAT! FLOREAT!